În Slovacia, dezbaterea este în plină desfăşurare. Sunt implicaţi actori ai societăţii civile din sfera culturală şi sigur actori ai statului. Pavol Kral, iniţiatorul ei este preşedintele Coaliţiei Slovace pentru Diversitate Culturală. Acesta a sintetizat câteva propuneri în primul rând pentru definirea artistului, având în vedere confuziile existente în limbajul comun, inclusiv cel oficial şi legislativ. În paralel, Guvernul Slovac încească să răspundă la recomandările UNESCO. Foarte mare parte din fonduri sunt concentrate la Ministerul Culturii Slovac. Avem corespondenţi în principal la nivel de instituţii, deoarece în îmbunătăţirea legislaţiei pe statutul artistului şi nu numai sunt implicate multe ministere.

Nu urmează un model anume. Kral face o analiză pe mai multe state cât mai obiectivă. Ca observaţie personală, în Slovacia se încearcă o descentralizare la nivel de fonduri, mai precis se doreşte implicarea activă a autorităţilor regionale şi locale în politica culturală. Acest lucru o apropie de Germania, care este un puternic model pentru o politica culturală descentralizată. Vă ofer un citat din studiu pentru a vă face o părere mai bună despre modelul încercat de Slovacia: “Documentul Strategia politicii culturale de stat (Stratégia štátnej kultúrnej politiky), publicat în 2002, definește modelul așa-zis “hibrid” al politicii culturale, care combină abordarea administrativă-statală (statul oferă fonduri pentru dezvoltarea culturii și producția de artă, elaborează concepții și viziuni pe termen lung privind dezvoltarea artistică și culturală, rol esențial – instituții culturale administrate de stat) cu un model descentralizat (coexistența politicilor culturale de stat și regionale, rol cheie – regiuni, orașe și instituțiile lor culturale) și un model liberal (piața și inițiativele private în domeniul culturii sunt principalii factori de reglementare a relațiilor în cultură, rol cheie – industria culturală).” Pentru statele din estul Europei se poate aplica un model descentralizat numai dacă se doreşte descentralizarea la nivelul tuturor sectoarelor. Este dificil de aplicat strict pentru cultură.

O lege dedicată privind statutul artistului găsim doar în Franţa şi Germania. Pe de altă parte, în Danemarca, modelul nordic încadrează artistul atât de bine în sistem încât nu sunt necesare legi speciale pentru el, şi datorită mai ales dimensiunii egalitare în politica culturală.

În Slovacia, nu există o lege pentru artiştii independenți, însă există câteva măsuri privind taxele pentru aceştia. Autori independenți au dreptul să aplice o medie de venituri și să deducă cheltuielile, dar cam atât. Momentan, ei nu beneficiază de şomaj sau asigurare de pensie, decât dacă îşi plătesc ei taxele.