Politicile publice reprezintă acţiuni realizate de către autorităţi (centrale sau locale) ca răspuns la problemele care vin dinspre societate. Cu alte cuvinte, se poate vorbi despre politici publice atunci când o autoritate publică, centrală sau locală, îşi propune, cu ajutorul unui program de acţiune coordonat, să modifice mediul economic, social, cultural al actorilor sociali. La nivel naţional, politicile publice pot să apară dinspre oricare dintre instituţiile majore ale Statului (Parlament, Preşedinte, Guvern, autorităţi centrale sau locale).

Procesul de elaborare a politicii publice se caracterizează prin faptul că reprezintă, pe de o parte, un proces analitic (rezolvarea unei probleme), iar pe de altă parte, un proces politic. Politicile Publice – Constau într‐un set de măsuri, acțiuni, reglementări concepute și implementate în vederea soluționării unor probleme de interes cetățenesc. Acestea sunt de obicei formulate şi apoi implementate de către autorități executive de la nivel local sau central. În România formalizarea elaborării politicilor publice a fost inițiată de Centrul Guvernului (Secretariatul General al Guvernului).

Procesul politicilor publice cuprinde trei faze:
• elaborarea,
• implementarea,
• evaluarea.

În general, procesul de realizare a unei politici publice sau ciclul politicilor publice cuprinde şase etape:
1. Identificarea problemei – are loc atunci când un eveniment, o persoană, un grup reuşesc să atragă atenţia asupra unei probleme, în vederea soluţionării, prin intervenţia puterii publice;
2. Stabilirea agendei de politică publică – este faza în care problema identificată este luată în consideraţie de către oficiali (putere publică şi politică). Nu toate problemele identificate ajung şi pe agenda politică;
3. Formularea cadrului de politică publică – atunci când o anume problemă ajunge să fie considerată de către oficiali nu înseamnă automat că o politică publică va fi creată. Cineva (o anume autoritate) trebuie să dezvolte un program care să se refere la soluţionarea problemei;
4. Adoptarea unei politici publice – eforturile necesare pentru ca un anume program să fie adoptat ca şi program guvernamental;
5. Implementarea unei politici publice – este un stadiu critic de realizare a unei politici publice. Aici rolul administraţiei este decisiv;
6. Monitorizarea şi Evaluarea de politici publice – are ca scop determinarea eficienţei unei politici publice. Se analizează modul în care diversele activităţi au condus la îndeplinirea scopurilor propuse iniţial.

• Parlamentul – reprezinta forumul legislativ;
• Consiliul Legislativ – structură specifică a Parlamentului care îndosariază proiecte legislative pentru a sistematiza, unifica şi coordona întreaga legislaţie şi care actualizează oficial legislaţia română;
• Cabinetul Primului – Ministru;
• Secretariatul General al Guvernului (SGG) – structură din cadrul Guvernului, care are responsabilitatea de a asigura dezvoltarea operaţiilor tehnice implicate în procesul de guvernare şi de a rezolva problemele organizaţionale, juridice, economice şi tehnice ale activităţii guvernamentale. SGG are autoritate în ceea ce priveşte observarea procedurilor legate de prepararea, elaborarea, îndosarierea şi prezentarea proiectelor legislative înaintate guvernului, precum şi a procedurilor de acceptare a acestor proiecte prin structura sa specializată, Direcţia de Politici Publice. Funcţionarea acestor instituţii/structuri este determinată de acte normative specifice care conţin, de asemenea, menţiuni privind procesul de formulare a politicilor în România.
• Unitatile de politici publice (UPP) de la nivelul ministerelor – structuri fără personalitate juridică constituite la nivelul ministerelor şi al altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale care iniţiază proiecte de acte normative, prin ordin al conducătorului instituţiei.
• Consiliile interministeriale permanente – ce asigură coerenţa fundamentării şi implementării politicilor guvernamentale din domeniul respectiv.

Documente de politici publice:
• H.G. nr. 775/2005 – proceduri pentru elaborarea, monitorizarea și evaluarea politicilor publice
• H.G. nr. 870/2006 – strategia în domeniul politicilor publice (2006 – 2010)

Acte normative:
• Legea nr. 24/2000 cu modificari – norme de tehnică legislativă
• H.G. nr. 1361/2006 – conținutul expunerilor de motive și al notelor de fundamentare

Proceduri de elaborare, prezentare și adoptare a documentelor de politici publice și a actelor normative:
• H.G. nr. 1226/2007

Unitatea de Politici Publice/SGG
Decizia Primului-Ministru nr.258/06.11.2003
Atribuții:
• întărirea capacităţii manageriale a Guvernului cu privire la fundamentarea, elaborarea, implementarea şi evaluarea politicilor publice;
• dezvoltarea unui mecanism de coordonare a procesului de elaborare şi implementare a politicilor publice;
• eficientizarea comunicării şi coordonării în cadrul procesului de formulare a politicilor publice.

• strategie, • plan, • propunere de politica publica (in continuare – PPP).

• Formularea problemei,
• Obiective generale/Obiective specifice,
• Variante de soluționare,
• Procesul de consultare,
• Varianta de soluționare recomandată,
• Planul de acțiune al politicii publice.

Sondajul de opinie este adresat, pe de o parte, tuturor artiștilor creatori și actorilor ( aici incluzând specialisti in arte vizuale, muzicieni, cantareti si compozitori, dansatori si coregrafi, regizori si producatori de film, teatru si alte spectacole, actori, crainici la radio, televiziune si alte mijloace de comunicare, alti artisti creatori si actori) și, pe de alta parte, tuturor reprezentanților din partea organizațiilor/entităților private sau publice pro-profit sau non-profit implicate în activități de spectacole culturale și recreative.

Mixul legislativ pe care îl considerăm în acest proiect este următorul:
• Legea 8/1996 privind drepturile de autor;
• Legea 8/2006 privind pensiile persoanelor implicate în activități de creație;
• Codul fiscal (cu precadere prevederile privind modalitatea de plată a asigurărilor sociale și de sănătate);
• Legislația conexa privind activitățile independente (OUG 44/2008);
• Profesiile reglementate (Legea 200/2004);
• Legea Educației (Legea 1/2011).